Marie Laurencin

Marie Laurencin (1883-1956) a fost trimisa de mama sa, in 1901, la Sèvres pentru a se familiariza cu pictura pe portelan. Formarea sa a continuat in cadrul unei scoli din Paris, urmand apoi Academia Humbert, unde il cunoaste pe Georges Braques.
In 1907 Marie Laurencin isi face debutul la Salonul Independentilor, urmat de o mare expozitie la Barbazanges, in 1912, si P. Rosenberg, in 1920. In 1907 Picasso ii face cunostinta cu Guillaume Apollinaire, cei doi sprijinind-o de acum inainte si o vor integra in discutiile despre teoria artei, care au dus in cele din urma la crearea cubismului. Arta sa primeste influente din partea picturii de miniatura persana si a rococo-ului.
La Bateau-Lavoir ii frecventeaza pe André Salmon, Max Jacob si Vamesul Rousseau.
Legatura sa cu „dispretuitul Guillaume”, la fel de pasionala, precum tumultoasa, dureaza pana in 1912. El ii dedica numeroase poeme, la fel cum si ea il foloseste ca sursa de inspiratie pentru una dintre cele mai importante lucrari ale sale: „Guillaume si prietenii sai”, 1912.
In 1914 se casatoreste cu baronul Otto von Wätjen, pe care il cunoscuse la Montparnasse anul precedent. Cuplul se exileaza in Spania, dupa inceperea razboiului. La Madrid ii regaseste pe sotii Delaunay, datorita lui Francis Picabia, pentru care scrie, in 1917, poeme in revista sa dada „391”.
In 1920 revine la Paris, divorteaza si incepe o cariera stralucitoare ca femeie-pictor. Paul Rosenberg devine comerciantul sau. Leaga relatii profunde si fecunde cu numerosi poeti si scriitori, carora le ilustreaza lucrarile: André Gide, Paul Morand, Jacques de Lacretelle, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Cocteau, Jean Paulhan, Somerset Maugham si multi altii, detasandu-se de comunitatea pictorilor.
Din 1924 Laurencin lucreaza si decoruri de teatru, printre care si decoruri pentru „Baletele ruse” ale lui Diaghilev, pentru care realizeaza „Les Biches”, pentru „Comedia franceza” a lui Madeleine Renault sau baletele lui Roland Petit. De asemenea, a ilustrat si carti, precum „Tentativa amoroasa” a lui André Gide si „Alice in Tara Minunilor” a lui Lewis Caroll.
Spre sfarsitul vietii, vederea ii slabeste, iar renumele sau se estompeaza. Prin testament lasa bunurile sale drept mostenire fiicei sale adoptive, Suzanne Moreau-Laurencin.
Marie Laurencin moare in 1956 la Paris si este inmormantata in cimitirul Père-Lachaise intr-o rochie alba, tinand intr-o mana un trandafir, iar in cealalta o scrisoare de dragoste de la Guillame Apollinaire, inmormantat in acelasi cimitir.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s